când am ajuns în oraşul plin de catarge
nu mai ştiu dacă era totul pierdut
ţâşneau de lângă manechine spărgând vitrinele
se îndreptau ameninţător spre soare
dar se opreau nu foarte aproape de nori
mă gândeam că aş putea să îmi fac din ele
un scăunel pentru bătrâneţe pe care să stau
sau sub care să toarcă pisica aceea din pisică
de se tot vorbea pe la cozi
din difuzoarele postului de radio local
se auzea marea ca un om ce trage să moară
şi mie mi se părea corect
cu toţii erau plecaţi să vâneze
velele luate de vânt
lăsaseră lingurile suspendate la nivelul gurii
ţin minte amiezile când
asemeni unui osândit obligat să-şi revadă
faptele incriminate
priveam paturile copiilor
ciuruite de catarge
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare