în faţa sfinxului

bărbatul

îngerul

(cele două personaje se plimbă la început agale, bărbatul venind dintr-o parte şi îngerul din cealaltă. se întâlnesc la mijlocul scenei în dreptul unui sfinx. se comportă ca doi trecători. îngerul este complet îmbrăcat în alb. bărbatul în blugi cu un tricou negru şi pantofi cu şiret.)

îngerul (constatând): te doare măseaua...

bărbatul (dând din cap dar fără patetism): mă doare. mă doare rău.

îngerul (tot constatând): vrei să te vindec...

bărbatul (hotărât): nu nu. doar mă doare măseaua. vindecarea nu are nicio legătură.

îngerul (neutru): de ce ai venit la sfinx?

bărbatul (trăgând aer în piept, îndreptând spatele, mai cu putere în glas): din întâmplare. (către înger, ca şi când atunci îl observase) ţi-am spus că mă doare măseaua? din cauza ei mă plimb de colo colo. mâine pot fi pe fundul unui ocean sau pe banca unui montagne rousse.

îngerul: şi totuşi nu vrei să te vindec? (accentuând) e posibil să nu mă mai vezi.

bărbatul (sigur pe el. se aşează după ce a căutat degeaba cu privirea o bancă): ete na! durerea este atât de vie. mă va ţine în viaţă ... (privind în faţă, nu la înger) m-am născut cu durerea asta de măsea. îmi aduc aminte, doctorii dădeau din umeri cum dai tu din aripi.

îngerul (plimbându-se alene pe lângă el): eu nu am aripi.

bărbatul (privindu-l atent, continuă): îmi trece doar când fac dragoste. nici înainte nici după. doar când fac dragoste.

îngerul (cu un zâmbet): ţi se pare.

bărbatul (aprobator ): tot ce se poate. mi s-a mai spus. (pauză scurtă după care continuă entuziast) totuşi are şi părţi bune durerea asta. pot fuma, pot avea insomnii, pot să scriu. (zâmbeşte nostalgic)

îngerul (tace, admiră parcă zâmbetul bărbatului)

bărbatul (se ridică şi vorbeşte cu aplomb): îmi plac amintirile. amintirile mele sunt foarte sănătoase. cele de ieri sunt la fel de intense ca cele din copilărie. este incredibil. (îngerul nu are nicio reacţie. bărbatul îşi duce mâna la măsea în timp ce are o grimasă) pe tine ce durere te-a adus aici?

îngerul (trăgând aer în piept, ca şi când aştepta de mult această întrebare): niciuna. de fapt este posibil ca tu să mă fi adus aici.

bărbatul (surprins): pe bune!!!(revenind la starea anterioară) dar nu mă miră. odată ştii cu cine m-am întâlnit?

îngerul (ridicând din sprâncene)

bărbatul: cu un consul.

îngerul (amuzat): de unde ştii că era consul?

bărbatul: a fost ca într-un vis când ştii că o anumită persoană este x chiar dacă nu s-a prezentat şi chiar dacă nu-i seamănă.

îngerul: şi?

bărbatul: mi-a zis că are în fiecare zi altă durere.

îngerul: deci, tu eşti un fericit.

bărbatul (explodând): exact! (mai calm, cu compasiune) dar nu am lăsat să se vadă asta. s-ar fi simţit.... (zâmbind) cred că acum îl doare ochiul

îngerul (zâmbeşte şi el): sau măseaua ochiului.

bărbatul (priveşte la sfinx): cum se vede lumea de pe creştetul lui?

îngerul: larg.

bărbatul (ca şi când i s-a întărit o convingere): ca o durere deci. bănuiam eu. (îl priveşte pe înger şi spune plin de entuziasm) eu clipesc rar. clipesc foarte rar.

îngerul (calm, neutru): ţi se pare.

bărbatul (afectat): de când vorbesc cu tine durerea s-a accentuat. (răstit) uită-te la mine, ai să vezi că eu clipesc foarte rar.

îngerul (pe acelaşi ton calm): te rog frumos să mă ierţi dar eu nu te pot vedea.

bărbatul (nedumerit, dezamăgit): aaa.

îngerul (încearcă să îl împace): mă poţi vedea tu. este suficient.

bărbatul (dând din cap pentru a se consola pe sine): eu nu mai pot să îmi văd iubita. a închis uşa la duş. îi mai aud doar săpunul cum alunecă pe piele. (către înger) asta e bine, nu?

îngerul (zâmbind): doar dacă nu fuge pe gemuleţul de la baie ca un infractor.

bărbatul (gustând gluma): da! (îl priveşte pe înger, scurt schimb de priviri între cei doi. exclamă brusc). uite, acum mă priveşti în ochi!

îngerul (zâmbind): ţi se pare.

bărbatul: după câte îmi spui, aş avea probleme cu ochii?

îngerul (zâmbind): de fapt eu nu am spus prea multe.

bărbatul: măcar eşti aici?

îngerul: contează?

bărbatul (ridică din umeri): cred că ... (fără să aştepte neapărat un răspuns). (gânditor) chiar mă poţi vindeca? (repede către înger) să nu-mi răspunzi. mai bine zii ceva despre durerea asta.(adaugă sarcastic) nu că aş avea nevoie.

îngerul (neutru): durerea asta te-a făcut om.

bărbatul (smuls parcă dintr-un vis): eeee, chiar asa ...(zâmbesc amândoi) pe tine ce te face înger?

îngerul: faptul că nu te văd. ( bărbatul devine iar dezamăgit) te rog frumos să mă ierţi (face pauză scurtă şi adaugă mai apăsat) din nou.

bărbatul (glumeţ): alţii ţi-ar spune ceva....

îngerul: alţii au alte dureri.

bărbatul (cu o grimasă pe faţă. îşi duce mâna la măsea): cel mai rău este când dorm. mă doare şi când visez. doar când fac dragoste nu mă mai doare. şi nu pot face dragoste tot timpul, adică aş vrea, toate religiile spun că asta este salvarea (o maşină ca cele care curăţă trotuarele noaptea apare pe scenă şi face zgomot pe măsură ce bărbatul şi îngerul ies de pe scenă vorbind) ... să te doară şi în vis. e rău, cel mai rău asta. asta este cel mai rău. plus că de la un timp soarele răsare şi apune atât de repede. (îngerul îl bate uşor pe umăr cu o mână, compătinitor, în timp ce pe cealaltă o ţine la spate având în ea o lanternă pe care o stinge şi o aprinde repede)