duminică, 7 august 2011

Alexandru Miran

alți poeți români postați pe acest blog aici

Alexandru Miran
A debutat editorial ca traducător din elină,contribuind cu versiunea română (semnată Alexandru Pop) a două piese de Euripide la realizarea antologiei Tragicii greci(1958).A debutat cu versuri proprii în revista Ramuri(1968) publicându-şi prima carte de poezii, Adevărata întoarcere, în 1969.Aceasta a fost urmată de volumele: Locul Soarelui (1970), Moartea Penelopei(1971), Alegerea lemnului (1974), Cronică (1977), Casa de lemn (1983), Sub semnul Capricornului (1985) şi Năvodul (1986).
Izbuteşte să încheie transpunerea în româneşte, pentru prima dată integral şi de către acelaşi autor, a moştenirii lui Eschil (şapte piese) şi Euripide (nouăsprezece piese)
Pentru traducerile din dramaturgia antică a primit premiul Uniunii Scriitorilor în 1976, 1982 şi 1996.



La capătul zilei


Să intrăm în casa de lemn, la capătul zilei.
De-aici mai departe uşorii nu se sculptează,
pereţii nu prin defel zugrăveala,
podelele moi se-afundă sub tălpi,
grinzile dăinuie doar prin aducere-aminte.
E cald înăuntru şi uşile sunt zăvorâte,
miroase ciudat a otavă târzie,
se urmează versete, cuvinte de licăr şi fum,
iar valurile se aud cum bat în scânduri,
la geamuri fulgeră delfini întunecaţi,
se leagănă meduze uriaşe,
bat valurile casa, tot mai înalte,
nu s-o scufunde, s-o mântuie.
Clopotele mari le trage-o salamandră: ding-dong, ding-dong.
Clopotele mici le trage un calmar: cling-clang, cling-clang.

din volumul "Poezii", Ed.Vitruviu, Buc. 1998


Zbucium


În vămi de plumb se zbuciumă furtuna,
mă biciuieşte vântul peste faţă
mi-am rătăcit prin lăstăriş cununa;
străbunii nu mai sunt, să-mi dea povaţă.

Jivina fricii umbra mi-o înghite.
A fost ucisă noaptea înţeleaptă.
Livezile aşteaptă, zdrenţuite,
tămăduirea, cântul care-ndreaptă.

Nimic nu văd, sleită-mi este mâna.
Zadarnic răul meu mărturisit-am,
zadarnic am deznămolit fântâna
şi-am strâns comoară ad eternam vitam.

Numai o vorbă spune-mi şi mă iartă
c-am pescuit în tăuri fără peşte.
De ce cad bice grele şi se ceartă,
şi de furtună marmura plesneşte?

din volumul "Poezii", Ed.Vitruviu, Buc. 1998



Nu te-apropia de mine, nu te-apropia


Nu te-apropia de mine, nu te-apropia,
sunt necurat, sunt necurat, nu-mi sta în preajmă!
Azi m-au poftit, sunându-şi aurul, la Mytilene,
m-au ispitit să-mi toarne statuie,
m-au spălat în lapte de iapă tretină,
încât auzeam nechezând văzduhul,
nerânduiala pletelor mi-au îndreptat-o,
mi-au luat măsuri să-mi croiască hlamidă,
mi-au închinat un poem cu vocabule rare
(hexapod, neutrino, şeol, abac, algoritm),
femeile lor, mirosind a sălcii dulcege,
mi-au întins nălucile mâinilor, să le sărut,
am fost plimbat prin sere cu orhidee.
Am fost cumpărat, vândut, mituit
cu verigi de metale nobile şi sentimentale,
am fost... ci nu te apropia, rămâi cât mai departe,
lângă răsuflarea bivolilor, la fântână.

din volumul Cronică (1977)



Lunecând pe mări de scânduri


Lunecând pe mări de scânduri,
peste vârfuri de biserici,
dezrobiţi aceste rânduri,
ielelor cu ochii sferici!

Vreau să-mi fiţi alinte numa,
numa inimii vecine,
prefirări dansând prin bruma
timpului retras în sine,

biruinţe fără spadă,
voci lărgite de ison.
Murmura-voi în livadă
Kyrie eleison,

dezbrăca-voi cu sfială
iedera ce m-a cuprins.
Risipiţi această coală,
ielelor de foc nestins!

din volumul "Poezii", Ed.Vitruviu, Buc. 1998


Eternul Tristan


Despăduriri de horbote, melci roşii,
delfini străfulgerând fâşia clară...
Sub soare ţipă umbre. Albatroşii
aduc în ciocuri vâsc din altă ţară.

Cu suliţe tocite ies pletoşii
străbuni din lanurile de secară.
Ai mas la hanuri, te-au răpit leproşii,
femeie-naltă, miere de ocară!

Pe ţărmure, la ora cunoscută,
când se afundă scoicile-n nisipuri,
roteşte-ţi pân' la cer văpaia faclei,

căci vine dinspre asfinţit o plută,
şi, dintre palide, uscate chipuri,
alege-ţi mirele, făgăduitul raclei.

din volumul "Poezii", Ed.Vitruviu, Buc. 1998

0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!