Karel Logist

vezi ceilalți poeți străini publicați pe blog aici

Karel LOGIST (n.1962, Belgique) s-a născut la Spa, la 7 iulie 1962. A publicat poezie : Le Séismographe – 1988, manuscrisul poemelor Assise – 1991 – a obtinut premiul Maurice Carême, Ciseaux carrés – 1995, Alexandre Kosta Palamas – 1996 – premiul Pollack al Academiei si Emma Martin , Force d’inertie – 1996 – Premiul Parlamentului Comunitătii franceze , Une quarantaine – 1997 –, Retours – 2000, J’arrive à la mer – 2003, Un danseur évident – 2004, Si tu me disais viens – 2007, le sens de la visite – 2008, Tout emporter (antologie 1998-2008) – 2008. Alte opere: Dés d’enfances (sub pseudonimul Gilles Korta) – roman – 1997, Solférius ou le maître des plages – teatru – 2003. A făcut parte din juriul premiului Maurice Carême si al premiului Marcel Thiry. Prezent în nenumărate antologii de poezie, exercită diverse meserii în cadrul literaturii francofone.


*

Ea are cincisprezece ani si doi ochi negri. Are
trei coliere din perle de lemn
care îi aplaudă aparitia sânilor.
Scoate limba când surâde
sau când piercing-ul o jenează.

Spune că ar vrea un copil dar mai târziu.
Seara merge la amanti
niste prieteni blonzi bărbosi care o fac să râdă
sau o întristează în diferite momente.

Prin vitraliul pădurii priveste cum plouă.
Ochii le măsoară puterea
de a opri totul, ploaia si viteza
acest orizont care fumegă, acest prezent care bâjbâie
si coapsa din fata ei
a bărbatului care o fixează simulând că reciteste
un poem asemănător.

Era o noapte de mare cinism

Luna plângea în maree
Au pus câinii la masă
coliere din lacrimi de lup
la gâtul fetelor

Fiecare dorea să-l învingă pe nebun
dar nebunii nu se arătau
si rămâneau asezati în tăcere
în culisele paradoxului

Copiii vorbeau cum să mă spânzure
să mă livreze furnicilor rosii
apoi să mă ardă de viu

iar eu înaintam cu pasi prudenti
prin siajul jocurilor lor
făcând săgeată din serpii
iubiti în preajma zilelor fericite

*

Domnisoarele de onoare
în cusca de sticlă:
un urs le dezbracă

Domnisoarele darnice
în cusca respiratiei:
un altul le face bucătele

Domnisoarele oneste
pe care le joacă cap sau pajură
între două ascensoare
băieti fini plini de viată
pe care dansul ursilor
la hotel i-a lăsat
vlăguiti dar în viată.

Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU în nr.3/2009 din revista Poezia