Un fel de cronica-fotografie la ce s-a intamplat la Pariu pe Prietenie 18 septembrie 2011

Dragilor,

Cum aş putea să încep... şi de ce ar trebui să încep o seară care este de fapt o continuare a ceea ce a fost şi încă este? Între primăvară şi toamnă e doar un pas care la noi se cheamă marea neagră.

Numele nostru este Pariu pe Prietenie, ne-am întâlnit şi ne-am prins în jurul braţelor strângerile de mână ale prietenilor ca nişte cingătoare de visuri.  Suntem cei care în vreme de belşug ne-am comportat ca-n timpul celei mai uscate secete, am strâns cu migală resturi de zâmbete, am remodelat în ascunzătoarea noastră (numită Pariu pe Prietenie) chipuri de voi şi chipuri de noi, au apărut astfel poezii, melodii, schiţe sau cărţi întregi, au apărut oameni noi, ne-am autointitulat generaţia etceteristă şi puţin ne pasă de rumoarea mulţimii ce se aude afară sau de întunericul care ne înconjoară ca o boală nevindecabilă, prin voi am devenit nemuritori - mai ales acum.

Mai ales acum avem nevoie de vocile voastre din timpul anilor de belşug, de feţele voastre care ştiau să râdă, ştiu şi acum să petreacă, să cânte româneşte.  Aici ne aflăm în siguranţă, umbrele noastre de atunci sunt cele mai preţioase diamante, tezaurul nostru, al oamenilor reclădiţi, îl păstrăm în colţul cel mai secret al odăii, în ascunzătoarea celuilalt eu.

Desigur, avem temperamente diferite, suntem diferiţi şi atât de impresionabili, ne putem compara cu seismografele. Este suficient un singur cuvânt şoptit sau o privire ca o îndoială să ne dea speranţe şi să devenim euforici sau dimpotrivă, un gest ori simpla indiferenţă să ne arunce într-o tristeţe vecină cu nenorocirea, niciodată în echilibru. Aceştia suntem noi, iar suprema noastră îndrăzneală se numeşte poezie, cântec, proză, teatru.  Ne iubeşti?

Ne iubiţi?

Şi dacă dacă ne iubiţi, ce înseamnă iubirea voastră? Suntem aici contabili, oameni de serviciu, avocaţi, oameni de serviciu, ingineri, oameni de serviciu, directori, oameni de serviciu, oameni - pot ei să iubească la fel?

Pentru noi iubirea este o stare, o acţiune, un cuvânt ca o lumină departe de soare, se strecoară într-o crăpătură de pământ uscat şi zideşte acolo un univers pe care adevăratul univers îl ignoră, construieşte o lume unde visele prind viaţă şi evoluează, reflexele prind rădăcini, apar vlăstare ca nişte fire de iarbă plăpânde, mai întâi sub pământ, palide şi subţiri, apoi deasupra, îţi dai seama ce înseamnă această iarbă în faţa unor copaci uriaşi? 

Fiecare fir de iarbă născut din speranţă înseamnă iubire.  Pentru noi aceste fire de iarbă sunt esenţiale, prin ele aşa subţiri cum sunt, vă iubim şi iarba noastră acoperă orizontul cu un parfum care cântă şi înveseleşte câmpiile, munţii şi pădurile dumneavoastră.

Pariul pe Prietenie a reînceput!

articol de Sorin Teodoriu