duminică, 18 martie 2012

Lucian Boz - O săptămână a poeziei - în anul 1930

lucian boz, suprarealism, avangarda, saptamana poeziei in Romania
vezi lista completă a autorilor postați până acum aici

Lucian Boz - O săptămână a poeziei - în anul 1930


Lucian Boz (1908 Hîrlău, Iași – iunie 2002, Australia) – critic literar, eseist, poet și traducător. Unul din reprezentanții de seamă ai Generației 1927. A urmat Facultatea de Drept din Bucuresti, obtinând licenta în 1934, apoi un an de doctorat economic la École Pratique de Hautes-Etudes (Sorbone) în 1938-1939. În 1930 a debutat la cotidianul, devenit apoi săptămânal „Facla” apoi, în 1933 devine redactor al ziarelor „Dimineata”, „Adevărul” si săptămânalul „ Cuvântul Liber”. Debutul literar îl face la revista „Premiera” în 1937. A înfiintat revista literară Ulise din care au apărut patru numere, începând din octombrie 1932. După suprimarea ziarelor la care lucra, se refugiază la Paris, unde participă la miscarea de Rezistentă. Întors în tară după 1944, a creat în asociatie cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză „L’Information Internationale”, si devine redactor al cotidianului „Finante si Industrie”. În 1946 părăseste România si se stabileste la Paris, unde a colaborat ocazional la „Le Monde”. În 1947 este trimis în tară pentru un reportaj în regiunile bântuite de secetă, venind pentru ultima oară în România. 1950, părăseste Parisul, plecând la Geneva, de unde emigrează în Australia si creează un birou de „Public Relations”, clientul cel mai important fiind Industria aerospatială franceză, pentru care a lucrat 22 de ani. A publicat un volum Eminescu - Încercare critică, Editura „Slava” Bucuresti 1932, Cartea cu poeti, Editura „Vremea” 1935, Franta 1938-1944, Editura „Cartea Românească”, 1945 Masca lui Eminescu, editura autorului, Sydney 1979, Moartea abstractă si alte nuvele, editura autorului, Sydey, 1980 O săptămâna a poeziei, editura autorului, Sydey, 1981. A publicat ani de-a rândul în revista română din Hawaii: ,,Mele“. A publicat eseuri si cronici literare în publicatii australiene: The Sydey Morning Herald, The Australian, The Bulletin. (sursa: wikipedia)

lucian boz, o saptamana a poeziei

Textul de mai jos este transcrierea în întregime a unei plachete apărute în 50 de exemplare la editura autorului, Sydney 1981. Paragraful Câteva cuvinte de lămurire nu există în plachetă ci a fost ales de redacția revistei ALDEBARAN, unde a și apărut pentru prima oară articolul.


Câteva cuvinte de lămurire


În primăvara anului 1930 a fost inaugurată la București, o săptămână a poeziei. 
Această mică plachetă cuprinde tot ce am scris în Facla despre acest eveniment cultural, precum, și un Ordine de zi, ce am publicat în revista de avangardă Unu sub pseudonimul Vasile Cernat.
Adaug ancheta ce am făcut, la cererea poetului Camil Baltazar, pentru numărul inaugural al revistei sale: Tiparnița Literară. Ancheta cerea răspuns următoarelor întrebări: Care este sensul poeziei? Care este destinul poeziei? Cine sunt poeții reprezentativi ai secolului XX?
Toate răspunsurile au fost înregistrate de mine, cu excepția celui al doamnei Hortensia Papadat-Bengescu, care, aflându-se la Constanța, a trimis răspunsul ei într-o scrisoare adresată lui Baltazar*. 

Lucian Boz
Sydney, noi. 1981
(*ancheta respectivă o voi transcrie zilele următoare)


CARNAVAL


Bucureștii sunt transfigurați! Reculeși din poeme, evadați din cotidianul banal, viziunile se proiectează în afară, pe pereții Cetății. Peste tot înfloresc peisaje exotice. Zidurile igrasioase vor fi acoperite, nu cu interzicere sub amendă și bătaie a murdăriei, ci cu magnifice pancarte, poeme și ilustrațiuni. Ochiul iluminat lăuntric de contactul îndelung cu poema, va vedea în vitrina cu gulere și cravate, luminozități și culori, ca în Chagal.
Va vedea pe cer extazele reflectoarelor.
Văzduhul însămânțat cu pâlnii ne aduce vești de peste fire. Un primar coborât din cer, descoperitor al tezaurului lui Decebal, a ridicat întru delectarea ochiului, sate a lui Potemkin la toate răspântiile. Tribune. Lavaliere în vânt. Verb înflăcărat. Cetățeanul, cu buzunarele pline de pachete, ascultă, privește, cumpănește. Intră într-o librărie și își cumpără un caiet, un stilou și un dicționar de ortografie. La celălalt colț cumpără un caleidoscop, pentru iscarea peisajelor. Acasă zăvorește ușa și deschide fereastra pentru îngeri.
Astfel inițiativa Statului de a sărbători poezia va fi fructuoasă. Înțelegi de ce: afară de cele expuse mai sus, a acordat o săptămână de vacanță tuturora spre a se reculege, în liniște, în feeria Poemei.


PENTRU O SĂPTĂMÂNĂ A POEȚILOR


O săptămână a poeziei e un lucru foarte frumos și poate să aducă mult folos editorilor și librarilor. Poate să zdruncine pe trecător din inerție și să-l ispitească la cumpărarea unei cărți. Nume de scriitori încep să circule din nou: apar în vitrine scoase din beciuri sau rafturi prăfuite. Poate să fie și o revelatoare reînviere a vreunui poet ignorat. Dar nu ar fi mai potrivit ca Statul să aducă, nu librarului și hârtiei tipărite, ci însuși poetului, un omagiu mai consistent? Dar Statul nu lucrează decât cu cifre și cu abstracțiuni. O carte de asemenea este numai năpârlirea ființei vii a poetului. Mai puțin cultural dar mai omenește ar fi, dacă s-ar institui o săptămână a poeților, în care oricare din cavaleria pegasică să poată mânca după poftă și foamea să nu-l silească a ține posturi nesfârșite.
Astfel într-adevăr s-ar împrospăta sângele poetului pălit de nevoi, subțiat de ciudă, încălzit numai de efluvii cerebrale.

ORDIN DE ZI


CAMARAZI. În această săptîmână a poeziei, organizată de oficialitate, vouă vă sângerează rănile. Vitrinele vor fi tixite de volume ale poeților perimați, intrați în competența manualelor de liceu sau a filistinilor. Plachetele voastre, gândul vostru împrăștiat prin reviste nu va fi luat în seamă. Cei câțiva pe care-i iubim nu vor fi pomeniți sau struniți pe placul lor, cu ipocrizie. Dacă treceți cu dinții încleștați în fața vitrinelor cu terfeloagele uzurpatorilor, nu uitați un lucru: mâine veți fi, poate, la fel. Vă veți renega tinerețea, veți abandona căutările și extazul ei. Aceeași oficialitate vă va încununa. Ci voi să aveți în ochi această stea: că poemei nu-i pui moț în frunte și-i dai drumul în lume, spre a fi batjocorită. Elaborarea poemului nu este o chestie de arivism social, ci de transformare a vieții. 
Meditați deci în această săptămînă nitroglicerina poeziei voastre.
Concentrare! Căutare!
Dacă aveți în mâini această formulă, se deschide regnul fantastic. Nu pentru somnolența filistinului sau amatorului scrieți. Nici pentru recitări în baruri.
Invazia poeziei în acest veac semnalizează declinul idolilor și schimbarea cumpenei apelor.
Deci: fără remușcări pentru gândul vostru, acuma foetal, poate, dar mâine virulent, azi neluat în seamă. Din gloria acestei săptămâni, campionii nu se aleg decât cu o indigestie de pe urma drepturilor de autor. Voi însă le veți administra un purgativ și o gastrită, ca să le pomenească.
Săptămâna aceasta să fie săptămâna comploturilor contra unuia singur în contra stafiilor acestui veac. Cineva pierde la zar hainele și sandalele. Voi le răscumpărați.

URMUZ

În această sîptămână a Poeziei, cine își va aduce aminte de Urmuz, poetul absurdului transcedental, reformator al poeziei românești, umbră care încă conduce poezia noastră modernă?
Ne-a fost dat ca cele două epoci de renaștere: cea a lui Eminescu și cea a lui Urmuz, să fie dureroase pentru întemeietori.
Dar așa cum a trecut printre noi, chinuit, zdrobit, ca și Rimbaud, de povara miracolului descoperit, a drumului nou spre poezie, a jocului gratuit al minții, a alchimiei absurdului, noi îi ținem minte și inima noastră fumegă tămâie spre ei. Requiescat!


POETUL NECUNOSCUT


În această săptămână a poeziei, după atâtea genuflexiuni înaintea poeților consacrați, se cade să ne închinăm și poetului necunoscut care undeva, în beznă, pregătește alchimia versului nou. Grecii aveau și altarul zeului necunoscut. Noi, mai puțin idolatri, nu recunoaștem nici poeții în viață. Și chiar dacă o facem, oficiem jertfa cu strângere de inimă și zgârcenie. Nu am citit în ultimii ani  nici o adeziune entuziastă, nicio clocotitoare confesiune de credință pentru vreun poet. Câteva ralieri, pline cu teorii, cu considerații, în jurul evenimentului Arghezi, Barbu și Blaga au trecut fără ca cineva să le fi semnalat importanța, fără să fi stârnit dragoste. La Bacovia nici un răsunet la publicarea poeziilor. Timorați sau blazați, n-avem nici inimă, nici curățenia tinerească să ne înfierbântăm pentru un poet. Suntem fetișiști: admirăm amorful, mineralul, mașina, dinamul, zațul de tipar sau bicicleta. Omul viu, poetul în incandescență, ne scapă. Nu stârnește în noi curentul indus al dragostei. Dacă nu vrem să ne dăm legați celor de astăzi, atunci să ne închinăm cel puțin poetului necunoscut, care va veni. Este anonim, ireal, virtualizat. Nu ne va dezamăgi, nu ne va înfrânge. Pentru că în clipa apariției lui sub formă concretă, îl renegăm. Va fi el, sinteză sau dizolvare, creator sau distrugător de clișee? Va spune el ceea ce mii de condeie scriitoricești nu spun acuma, clar și răstit, molcom sau învăluit?
Nu știm! Virtual, neconceput încă, poetul de mâine azi necunoscut, primește ofranda pe altarul zeului necunoscut.
Holocaust, când preoții din Ephesos implorau: deschide!

SĂPTĂMÂNA POEZIEI. BILANȚ


Poetul
Săptămâna poeziei a precedat săptămâna patimilor.
Sunt sigur totuși că în această săptămână nu s-a scris nicio poezie. Poetul nu are timp. Cei mari au fost ocupați cu autografele, cei mici au pândit pe la vitrinele librăriilor omul fatidic, unul cel ales și mult așteptat care să le cumpere un volum. Găseai în fața vitrinelor, lângă atrupamentul de prostime, minunată de vrafurile de cărți, portrete, manuscrise, câte unul care se uita cu atenție și căuta să surprindă o exclamație mult așteptată. La fiecare sfert de ceas, intra în librărie și căsca ochii întrebători la vânzătorul-șef. Când prindea mișcarea din umeri a acestuia, pleca încetinel peste drum la cealaltă vitrină și reîncepea calvarul pătimirii. Avea totuși siguranța că într-o clipă precisă, un om va cumpăra cartea lui, va rămâne uimit de frumusețea primului vers citit, va da apoi buzna afară, va opri primul prieten, îi va comunica vestea. Și vestea se va răspândi fulgerător prin oraș, oamenii vor da asalt librăriilor, megafoanele îi vor țipa versurile. Scurt circuit. Nici în această librărie nu s-a vândut nimic.

Vitrinele
Vitrinele au fost pavoazate. Cartea de hârtie albă, scrisă în dureri, rod al muncii sterpe ce tocmai aceea nu se vrea răsplătită a fost prezentată și lansată ca un nou produs al uzinelor Urodonal.
Locul ei: în raft și parfumul: subtil, de mucegai și de codiță de șoarece. Să admitem totuși prezența cărții sihastre între plușuri voluptoase și statuete afrodisiace de budoar.
Librăriile din centru s-au întrecut în arta decorativă.
La Socec, între spațiul dintre  două table de cărți, o statuetă de bronz, cu mâinile ridicate. Care în ziua inaugurării purta ca o ofrandă înălțată, volumul de poezii al lui Eminescu. A doua zi dispăruse. Invaziune de reculegeri mistice. Duhul Domnului luase la el volumul? Îi va ierta lui Eminescu micile păcate? Se va fi convins de răul voinței de viață, reintegrarea în haosul inițial fiind unica soluție? Sau pur și simplu a luat volumul în ediția Maiorescu pentru ca Eminescu să corecteze, manu proprio, greșelile, și să curme enervanta polemică Ibrăileanu-Lovinescu?
Un gest frumos: Arghezi, superb legat în piele, în centrul vitrinei.    


Librăria Alcalay: o vitrină mai modestă. tapițată cu fragmente din Eminescu. Specialitatea casei: autografele. Și cum aici își editează d-l Dragomirescu operele, a impus prezentarea în ordine ierarhică a scriitorilor înarmați cu stilou: Arghezi, Ion Pribeagu, Minulescu.
Cartea Românească a jertfit două vitrine. Una cu portretele celor mai mari scriitori români, alta cu decor de templu grec și Apollon cu viță de vie pe șolduri. Prima vitrină, plină cu autografe. Fenomen de naștere spontanee: autografele au dublat, în câteva zile,  block-notesurile câtorva debutanți.
Prin urmare, trapa a fost bine pusă. Cumpărătorul   intra în librărie. Aici erau calate toate esențele spirituale și estetice. Din rafturile cele mai prăfuite au apărut poeții pe care cândva i-ai visat într-o noapte de coșmar. Delicioasă strategie, această încadrare a unuia mare între patru mediocrități sau nulități: cum se servește dulceața între pahare cu apă. Și autorii obscuri au ieșit la iveală, ca gândacii după o ploaie de vară. Răzbunarea zacerii prin întunecimi de pivnițe sau rafturi.
O mică surpriză: la Cartea Românească un exemplar din Marea trecere, pe o hârtie velină și o copertă bleu-pal. Și numai 35 de lei! Exemplarul meu era pe hârtie de ambalaj. Singurul poet care s-a reținut auster, în singurătate de cântăreț sihastru a fost Cezar Baltazar. Nicăieri vreun volum. Să fie toate epuizate?

La academie...
Au fost expuse edițiile și manuscrisele poeților noștri. Asupra celor prezenți trecem. Prea era mare dezordinea și lipsa clasificării.
Dar cu câtă emoție ne-am oprit la cele două pupitre ale lui Eminescu, la colecția Familiei și a Convorbirilor literare deschise la primele poezii. Și în această parte, manuscrisele, slova subțire, feminină a poetului. Iată un manuscris prețios: o încercare de traducere a Scrisorii a III-a în nemțește.
Și dedesupt, nervos, iscălitura, repetată, prescurtat, numai în Emin, peste toată coala. Ce decrete subscria el, în gând, pentru executarea veacului și a contemporanilor? La Alecsandri, care s-a bucurat anul trecut de o comemorare, se afla un autograf interesant al lui Mistral.

În uzine
Și desigur că și în fabrici și uzine se va fi oprit lucrul pentru o clipă și un muncitor se va fi urcat pe balconul unui Diesel și va fi declamat versuri. De cine? Din Niculiță? Care a avut singura calitate de a fi om de treabă, nu și poet?
Din Bacovia, câteva strofe doar... Și totuși, în acea oră solemnă, un pasaj anumit dintr-o anumită poezie a lui  Eminescu, s-ar fi potrivit cum nu se poate mai bine cu această sărbătoare. Poezia aceasta scrisă pentru ei: Împărat și proletar.

Concluzii
...Consumatum este... A trecut și această săptămână. Ce s-a ales de pe urma ei? Un actor a cerut o "lună a teatrului românesc".
S-a deschis Salonul Oficial. Se pregătesc filme sonore în suava limbă românească...
Peste tot se sprijină arta autohtonă, se exaltă valorile pământene. Ce ne mai lipsește? Nimica toată: un Eminescu.

text preluat din revista ALDEBARAN ed. Vinea NR. 1-4 2001


1 buşeli:

  1. Articol exrem de important și interesant pentru informarea tinerelor generații despre prodigioasa activitate literară românească interbelică din țară șe după al doile război mondial, peste hotare a lui LUCIAN BOZ !

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!