Jacques PRÉVERT

vezi ceilalți poeți străini publicați pe blog aici

Jacques Prévert (4 februarie 1900 - 11 aprilie 1977) este un poet şi scenarist francez. A devenit  popular prin stilul său foarte aproape de cititor dar, în acelaşi timp, fără a face rabat la calitatea cerută de criticii literari. Un iz suprarealist răzbate din versurile sale, şi nu de puţine ori se vede că îi face plăcere să dinamiteze ticurile verbale, deturnându-le de la sensul iniţial.  Are o poezie directă şi clară, acest ultim atribut fiind o calitate esenţială a autorului, care a reuşit să desolemnizeze discursul prin stilul său aparte.

Permisie totală

Chipul mi l-am pus în colivie

şi am ieşit cu pasărea pe cap

Deci

nu se mai salută

a întrebat maiorul

Nu

nu se mai salută

a răspuns pasărea

Ah scuză-mă

credeam că tot se mai salută

a spus maiorul

Nu face nimic oricine se poate înşela

a spus pasărea

Lupta cu îngerul

Să nu te duci

totul e dinainte aranjat

meciul e trucat

şi când o să apară el pe ring

înconjurat de fulgere de magnezium

toţi au să cânte-n gura mare Te Deum

şi înainte de-a te ridica tu de pe scăunel

ei au să bată toate clopotele toate

şi-au să-ţi arunce-n ochi buretele sfinţit

şi n-o s-apuci să te atingi de el

au să te lovească sub centură

şi-o să te prăbuşeşti aşa

cu braţele stupid încrucişate

şi o să zaci acolo pe podea

cu oasele zdrobite cu rumeguş în gură

şi n-o să mai poţi face niciodată dragoste

Copiii care se iubesc

Copiii care se iubesc se-mbrăţişează în picioare

lângă porţile nopţii

şi trecătorii care trec îi arată cu degetul.

Dar copiii care se iubesc

nu sunt acolo pentru nimeni

şi numai umbra lor

înlănţuita umbră tremură în noapte

stârnind mânia trecătorilor

mânia şi dispreţul lor şi râsetele şi invidia.

Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni

ei sunt în altă parte dincolo de noapte

mult mai presus de lumina zilei

în orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.

Leneşul clasei

El zice nu cu capul

dar spune da cu inima

senin şi zâmbitor

da zice la ce-i place

şi nu la profesor

acum e în picioare

e întrebat

şi toate probelmele sunt puse

deodată izbucneşte în hohote de râs

şi şterge tot

cuvinte cifre

nume date

fraze şi capcane

apoi în ciuda profesorului care-l ameninţă şi spune

că-l dă afară şi că-l bate

şi-n huiduielile copiilor minune

cu un mănunchi de crete colorate

pe tabla neagră a nenorocirii

el desenează chipul fericirii.

trad. Gellu Naum