Cu bloggerii pe scenă II

Primul blogger al lumii poate fi numit Dumnezeu, în măsura în care acesta există, pentru că vedem în jurul nostru zilnic istorii scrise de la cele mai mari amănunte care ne fascinează (vezi peisajele sau evenimentele istorice), până la cele mai mici care ne pot afecta într-o măsură mai mare sau mai mică (vezi vieţile noastre), dar cu toate astea pe Dumnezeu nu-l vede nimeni. Cert este însă că are miliarde de vizitatori, şi probabil că El se uită la noi de acolo de sus ca la nişte stele pe un cer de pământ şi iarbă.

Blogul este deja un mod de exprimare, aş îndrăzni să spun, un fenomen care nu mai poate fi trecut cu vederea, este platforma pe care ne-o oferă internetul pentru a ne spune opiniile, părerile, visele, anunţurile, etc. Aşa cum în unele pieţe publice era amplasată o tribună de unde orice om era liber să vorbească orice, fără să fie arestat pentru opinii, ţinând de capacităţile lui meşteşugul de a atrage oamenii să stea şi să-l asculte în număr cât mai mare, bloggerul trebuie să găsească linia tematică potrivită dorinţelor lui de comunicare care să atragă un număr cât mai mare de cititori. Şi da, sunt unii bloggeri mai iscusiţi, alţii mai puţin, alţii mai devotaţi sau mai libertini, unii care fac compromisuri pieţei de consum, alţii care nu. Nu ştiu dacă avantajul monitorului, faptul că nu sunt puşi în faţa unui public pe o scenă, îi fac pe unii mai expresivi, dar mă gândesc că, o manifestare publică a bloggerilor nu are cum să dăuneze.

Scena inhibă în general nu doar pe blogger, şi poate filosofia bloggerilor este aceea de a rămâne ascunşi, dar eu totuşi provoc orice blogger care are ceva de spus mai mult decât prin intermediul tastelor, să coboare de la calculator pe scenă. În ziua de astăzi, când lupta dintre virtual şi palpabil se dă pe toate fronturile, când tiparul încearcă să reziste avalanşei de pixeli, când foarte multe articole, chiar din rândul bloggerilor, atacă acest subiect fierbinte, ar fi bine să ieşim pe scenă (şi mă includ şi eu în rândul lor, a bloggerilor), să vorbim de acolo ca şi când am fi în faţa monitorului. De ce pe scenă? Pentru a ne face auziţi şi văzuţi, pentru a arăta că nu suntem indiferenţi la schimbările ce se petrec, şi că nu dorim ca lumea să ajungă să fie condusă de oameni din spatele unor produse tehnologice. Pentru că bloggerii au ceva de spus, şi o spun foarte bine, de ce să nu o facă şi pe scenă? Emoţia căldurii reflectorului, emoţia publicului transmisă prin foiala specifică, emoţia apauzelor, nu pot înlocui nici sutele sau miile de accesări de pe un articol. Şi spun asta din propria experienţă, de-a lungul anilor fiind tot mai aproape de scenă, încercând să învăţ şi să gestionez emoţiile oferite, fără însă a uita de exprimarea prin blog.

Ştiu că sunt foarte multe evenimente dedicate bloggerilor, concursuri de articole sau chiar de bloguri în sine, este oferit premiul de blogul anului, aproape fiecare personalitate din viaţa mondenă are un blog, deci, departe de mine gândul că bloggerii nu ar fi băgaţi în seamă. Se poate ridica întrebarea, ce doresc prin acest eveniment? Doresc mai mult decât o întâlnire în care să se ridice o statuetă sau un premiu, doresc o seară în care bloggerii să se manifeste pe scenă, să îşi citească poezia, proza, articolul, să cânte, să facă pantomimă, să orice şite el, şi poate, să facă. De ce? Pentru că am întâlnit mulţi bloggeri cu articole interesante, diferite decât ce se aude, decât ce se citeşte în dreapta şi stânga, prin diverse manifestări literar artistice.

De peste doi ani fac parte din echipa organizatoare a unui proiect literar artistic intitulat Pariu pe Prietenie, echipă dornică de provocări. Am fost chemaţi de-a lungul timpului la Călăraşi, am avut o ediţie a epigramiştilor şi a scriitorilor de haiku, precum şi o ediţie dedicată liceenilor, o ediţie a celor pasionaţi de drumeţii montane şi multe altele. Sunt însărcinat, pe partea literară, alături de Clara Mărgineanu (reporter TVR Cultural) şi Alex Turcu (şi el blogger), să aduc ediţie de ediţie autori (tineri sau consacraţi) care să-şi citească pe scenă scrierile, de la poezii la schiţe. Mulţi dintre invitaţii ediţiilor au câte un blog care îi reprezintă, şi discutând cu ei mi-au spus că nu văd nicio discrepanţă între a se manifesta pe blog şi a veni pe scenă, a vorbi acolo în faţa unui public mai mult sau mai puţin cunoscut. Primele gânduri au fost că, de fapt, nici nu există un război între virtual şi scenă, doar că nimeni nu s-a gândit să pună la dispoziţie, bloggerilor, un loc de desfăşurare, un mediu real în care să se facă auziţi şi altfel decât prin intermediul tastelor. Un loc unde să se manifeste nu doar să primească, în aplauzele presei, premii care sunt, desigur, demne de toată lauda. Atunci mi-a venit ideea de a pune la dispoziţie o ediţie bloggerilor, aceasta însemnând: scenă, sonorizare, barul din centru vechi unde ne desfăşurăm noi şi toate celălalte lucruri pe care le facem.

Desigur vor apărea critici şi observaţii în orice moment, fie privind locaţia, fie privind persoanele invitate, fie privind ora. Nu putem mulţumi pe toată lumea, dar o întâlnire frumoasă, în care să putem aplauda ceea ce citim zilnic, ar fi, zic eu, de apreciat. Mă gândesc că, printre bloggeri, sunt persoane care şi-ar dori să apară pe o scenă. Condiţiile sunt foarte grele, locaţia fiind în Bucureşti şi deci evenimentul urmând să fie, oarecum, restrictiv, vom fi lipsiţi de o participare mai variată. Asta nu înseamnă că provincia nu este aşteptată, din potrivă, asta înseamnă doar că nu există momentan condiţii de cazare. Asta dacă nu apare un sponsor între timp. Cine ştie?

Nu există nicio taxă de participare, sau sumă aferentă, în afară de consumaţia (şi aceea facultativă) de la bar. Activităţile Pariului pe Prietenie au fost mereu nonprofit, chiar şi atunci când am făcut deplasări, costurile suportându-le din buzunarele naostre.

Scena este deschisă bloggerilor pentru orice manifestare din domenii precum: literatură, muzică, monolog, sand up comedy, pantomimă, etc. Ce spuneţi, veniţi pe scenă? Momentan sunt la începutul drumului cu acest proiect, sunt prins cu nişte greutăţi în familie pe care încerc totuşi să le împac cu proiectul. Nu am o dată fixă, personal aş dori la sfârşitul lui Noiembrie sau în luna Decembrie, aşa că aştept din partea voastră un semn pe mailul elefantulaerului@yahoo.com sau vizitaţi blogul meu alexandervsalexander, lăsaţi, în funcţie de talent, o mostră din ceea ce faceţi şi noi (eu şi echipa) o să le analizăm şi o să vă răspundem într-un timp cât mai scurt.

Stefan Alexandru Ciobanu

n. Bucureşti 24.06.1979

blog: http://alexandervsalexander.blogspot.ro/

volume publicate

Convoi de tăcere – Marele premiu al Fest. Internaţional de Poezie G. Vieru , Iaşi 2009

poezii publicate în reviste

Poezia, Vatra, Dacia Literară, Discobolul, Luceafărul

premii

-   în octombrie 2010 premiu pentru poezie la Festivalul Naţional de poezie
Octavian Goga, Cluj
- în noiembrie 2009 Marele premiu al Festivalului Internaţional Grigore Vieru, Iaşi pentru volumul Convoi de tăcere
- în mai 2009 premiul I la Festivalul Internaţional ‘’Lucian Blaga’’, Sebeş
- în martie 2009 premiul II la Concursul naţional de poezie ''Leoaică tânără
iubirea'', Piteşti
- în ianuarie 2009 premiul I la secţiunea de poezie a ''Concursului de creaţie literară'', Oraviţa
- în mai 2008 premiul I la Concursul Naţional de Poezie Juventus, Piteşti
- în iunie 2007 premiul I la secţiunea de poezie a Concursului Naţional de
Creaţie Literară organizat de cenaclul literar Pavel Dan, Timişoara

-          altele

activitatea curentă

            - Moderator al întâlnirilor literar artistice Pariu pe Prietenie organizate de siteul bocancul literar.
            - Editor pe siteul literar bocancul literar.