Din poezia suedeză - Cel aşteptat nu trece prin cartierele mărginaşe -

Werner Aspenström (1918 - 1997)

vezi ceilalți poeți străini publicați pe blog aici


Werner Aspenström

CEL AŞTEPTAT NU TRECE PRIN 
CARTIERELE MĂRGINAŞE

La fel ca în nopţile de octombrie
când leoparzii venind din nord străpung orizontul
şi-n piaţă mulţimea se înghesuie pentru rugăciune
sau numai ca să privească în muţenie-
de ce închideţi uşile mahalalelor?
Cel aşteptat nu trece prin cartierele mărginaşe.

ULTIMUL DRUM AL PICTORULUI ROUSSEAU

Leul, pantera şi mieii păscând liniştit,
maimuţele, şerpii şi ascuţitele păsări de junglă -
noi am stat noaptea de veghe lângă sicriul lui,
noi, copiii lui cerniţi.
Era şi ţiganca acolo,
Yadwiga, cântăreţul din flaut şi tânăra pereche
tocmai venind spre casă de la carnaval.

Noaptea trecea liniştită.
Cu noi stătea de asemeni de veghe luna galbenă,
copacii rigizi de lângă ţărm
şi miile de frunze verzi.

Imediat după ora şapte dimineaţa
vaporul plescăind veni pe fluviu în jos.
Le-am dus pe bord. Căpitanul
dădu semne de plecare.

Tu, zeul îndoielii şi al catastrofelor
nu-l tulbura pe pictorul Rousseau în gândurile sale
să-şi închipuie că totul a rămas aici neschimbat
şi că vietăţile sălbatice se lasă încă îmblânzite de flaut.

Lasse Söderberg 

CAUTERIZAREA PENTRU EVELYNE

Lasse Söderberg (n. 1931)

Cal şi umbră
Cal şi umbră, domnişoara mea
O inimă preaînţeleaptă într-un trup imposibil
O gloabă care târâie o umbră tânără.

Ascultă! Marea-i o puternică boltă de verdeaţă
o muzică stranie de telefoane şi peşti
marea-i un lămâi cu păsări zărghite
uneori se vede o insulă sorbind un vapor,
uneori se vede un soare înghiţind un vultur
şi o fată preunmblându-se între smochini şi biserică.

Cal şi umbră
cal şi umbră, domnişoara mea
şi amurgul de culoarea pepenului
cucerindu-ne ochii obosiţi. o, atât de obosiţi.

Am văzut oraşe oraşe oraşe!
Gloaba visează cu două mii de pleoape
sub roata şoptitoare
calul uneori nu mai e umbră, domnişoara mea
uneori umbra numai e cal,
domnişoara mea.

Tomas Tranströmer (n 1931)

Tomas Tranströmer

LAMENTO 

El lasă condeiul din mână!
Iată-l, nemişcat la masa de scris,
nemişcat, în vid.
El lasă condeiul din mână.

Prea multe nu poţi să scrii, nici să ştergi.
Te paralizează ceva ce se întâmplă
foarte departe de tine, deşi
misteriosul sac de voiaj îţi bate ca inima.

Afară e vară timpurie.
Un fluierat în tufiş-un om ori o pasăre!
Şi cireşii în floare legănându-se
peste bagajele tale (te-ai întors).

Şi trec săptămânile
noaptea cade încet peste noi.
Fluturi nocturni se lipesc de fereastră
minuscule, pale, telegrame ale inimii.

traducere Petre Stoica şi Veronica Porumbacu