luni, 12 august 2013

Boris Deșliu - vă uit la chip, apoi la veșmânt


alți poeți români postați pe acest blog aici


Doresc să vă prezint un poet, un poet care a strigat tăcut, cum au strigat atâția alții în regimul de tristă amintire. Boris Deșliu (1917 - 1998) are o biografie interesantă. De naționalitate bulgară alege să devină cetățean român în 1940 la cedarea cadrilaterului. Face două facultăți, cea de Drept și cea de Litere și Filosofie, unde îi are profesori pe Mircea Eliade și Tudor Vianu. Va alege să profeseze ca avocat, refuză colaborarea cu PCR și, ca tânăr membru al PNȚ, este sistematic respins de conducerea socialistă atunci când dorește să își publice versurile. Reușise să debuteze în 1935 la revista Rod nou și ultima apariție fusese  în Lumea lui G. Călinescu. Cu ajutorul lui Ion Caraion scoate în 1970 (o perioadă de relaxare în România în toate domeniile) la editura Litera volumașul Zi dramatică, volum pe care l-am gasit la un anticariat cu un autograf al autorului dat pentru Virgil Carianopol.
Ion Caraion, care își intitulează intervenția Ceremonie discretă, se ocupă delicat de poeziile poetului avocat, trimițând în același timp săgeți către poeții acelor vremuri acceptați de edituri (nu le dă nume) și pe care nu îi vedea mai valoroși. Tăcerea lui Boris Deșliu este văzută ca o maturitate a spiritului şi trecută alături de tăcerea autoimpusă a altor colegi de condei (aș putea cita cel puțin încă șase-șapte poeți de care marele public n-a auzit zice Ion Caraion), fără însă a i se spune cauza Totuși, criticul ratează ocazia de a ataca criticii care nu mai duc muncă de decoperire a valorilor tinere.
Nu doar atitudinea aceasta retrasă este apreciată de critic la Boris Deșliu, ci și versurile, asemănându-l cu Ion Vinea prin alegoriile folosite sau cu străfulgerările lui Lucian Blaga. Un Ilarie Voronca foarte mult epurat (sic!) , preferând cascadelor de imagini  doar cioburi și stropi din câte o furtună sonoră își continuă I. Caraion mica ceremonie.
Păcat, acest autor nici după revoluția din 1989 nu a reușit să publice un volum nou. Apare sporadic în antologii, apoi, ceva mai consistent, postum. În 2002 editura Vremea publică Jurnal de avocat, un bogat material care vorbește despre procesele avute în care, nu o dată, au fost implicați scriitori sau oameni de vază ai istoriei noastre.
Pentru că wikipedia nu oferă nicio dată despre acest autor, am găsit totuși aceste informații, plus cele oferite de Ion Caraion, la Mircea Stănescu, care are un blog foarte interesant și pe care nu ar fi rău să îl vizitați ( clik aici).
O să redau câteva dintre poeziile incluse în plachetă, poezii care fac un corp comun prin imagini surprinzătoare (n-am văzut încă moaște putrede, fără șerpi e cerul pitit, în tramvai e o liniște ca-n cimitir) și tatonări filosofice (metafizică metafizică/ femeie de stradă a tuturor/ te strecori în patul filosofilor), care îi vor lua cititorului sufletul prin surprindere.












AȘTEPT SĂ TREACĂ PLOAIA ÎNTR-UN GANG

Veacul nesigur e bun în gangul adăpostit.

Se ridică duhul asfaltului eliberat ca o ceață.
Toate filmele îmi trec prin față
amintind de pregătiri, undeva, de plecare, 
cu multe despărțiri sfâșâietoare

Ireal și incert locul meu de odihnă acasă.

Mă urmărește o idee fixă, un germen de nebunie,
o boală de piept și un vânt de melancolie
pe o canava de rumoare.
Duc gândul până în pânzele albe
și stau într-un bloc de răcoare.

Anticărie. Ana Marie. Lotion. Institut

Un lent progres al bolii de piept
Un fel de vag proiect lăuntru-n afară
pe fundalul marelui bulevard.

Poate stă, să mai aștept.

Mă copleșește naiv vechea iubire uitată
cu gările vechi, cu grădinile ei reînviată
iar am s-o uit, iat am s-o uit, dar în gang mi se pare că niciodată.

PERDEAUA

O perdea se zbate
la etajul trei al unui mare imobil.
Fereastra rămase deschisă, nu era nimeni acasă.
Vântul și ploaia începuse și încercau să o smulgă.

Fusese cândva o ființă romantică, vaporoasă, de tul
care surâdea trecătorilor de la un geam luminat
fluturând ca un steag al libertății
și avântându-se pură spre cer în zilele clare.
Dar acum vântul o smulgea nemilos, o lovea și în curând
ea abea mai sufla, îmbătrânită.

Ploaia o biciuia și în curând a devenit o momâie
udă, prelungă, pleoștită și resemnată sub săgețile ploii.

Puțin mai târziu
o mână osoasă, scheletică, o trage violent înăuntru și o voce aspră se aude
zicându-i, destul, uite în ce hal ai ajuns
și îi închide fereastra
asupra lumii. -

LAMPA

Nici prlegerea despre silogismul cartezian de la facultatea de filosofie
n-avea claritatea unei lămpi cu gaz făcute de mama.

Dar am stat cu empiriști la sfat
și cu șcepticii m-am desfătat
gazun-n lampă până a secat
sticla lămpi pân-s-a afumat.
(ciclul Fumurile orașului)

SĂ RUPEM LEGEA ACEASTA A CASTITĂȚII

Să rupem legea aceasta a castității.
Arborii simplificați de somn urcă la ferestre ca să vadă
paradisul nostru izgonit.
Fără șerpi, fără îngeri, fără șerpi e cerul pitit.

Caste curg lăuntru la lumină.
Dacă stingi se strecoară ogari sângeroși pe sub uși,
ne invadează, ne invadează din tindă păpuși,
crapă bubonic în fiecare por un boboc altoit, dar trupul e o pustiită grădină

Iubito rămâi goală-n păduri ca Genoveva de Brabant
pentru dorința-naltă a copacilor, potolește josnicia arbuștilor
Melci desbracă pe iarba desgustului umed al sărutărilor
Păunițe desbracă-n grădini de frumusețe cuvântul amant.

OMUL FĂRĂ AMINTIRI

Ce făptură minunată sunt
Îmi surâd în orice oglindă, ce știți voi, mă mângâi bucuros pe obraz,
singur vorbesc, cânt și tușesc ca să mă ascult.
Mă sprijin, ca să-mi văd fâlfâiala mâinilor, în oglinzi, să nu caz.

Cu fiece femeie uitată sună în mine despletite trâmbițe de alpaca,
unghiile lor, ghiarele lor, nu pot să-mi zgârâie coaja ta-ta-ra-ra.
Nepreiteni grei ca niște chesoane, prieteni plesinind din bici, din cuvânt
vă uit la chip, apoi la veșmânt.

Ce făptură minunată sunt
Cântecele chiar, știute cândva, au o singură haină acum și
când le chem vin toate odată căci nu pot desluși
unde fiecare mi-a folosit, câte unul la fluierat, despărțit.

(ciclul Zi dramatică)

0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!