cafeaua de dimineață

F. Picabia - Printemps

m-am uitat prin aura cheii și am văzut pumni de lavă și flăcări ieșind din mobilă

oameni târându-se cu trupurile pe jumătate înfipte în pământ
îndrăgostiți întinzându-și agonic limbile spre un ultim sărut

am dat bezna în cameră
iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
am luat-o pe umăr și am fugit
prin ploaie și frig în timp ce
undeva departe
iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers

am mers așa pe un câmp
unde am făcut dragoste
am ajuns într-o pădure
unde am făcut dragoste în mijlocul unui deșert

eram pe un drum aspru de munte
când am văzut imensa rană pe umărul pe care o țineam
și faptul că iubita era o carne vie de la gât în jos
puteam să văd copilul cum creștea pe măsură ce făceam dragoste

acasă iubita dormea pe jumătate învelită
de un cearșaf pervers
aș da o fugă să îi fac o cafeasă îi spun de pruncsă îi povestesc că are ochii noștrică a început să se miște ca cea mai mică rotiță a unui mecanismcă e gigant că îi ajunge capul foarte aproape de inimă eimă bate gândul să las în urmă iubita pe jumătate învelităde un morman de frunze perversesă ajung la ea