Avangardismul poetic românesc

Avangarda literar artistică poate părea, la prima vedere, un domeniu stufos, dens nu atât prin creațiile oferite cât prin mișcările continue și exploziile cu care își făceau cunoscută prezența. Rezumându-ne doar în plan local lucrurile nu se liniștesc. Cine dorește să se apropie de avangarda literară românească se lovește de aceeași desiș, de multe ori descurajant. Dacă luăm în considerare și producțiile greu digerabile atunci când sunt scoase din context, nu e de mirare că această felie din istoria noastră literar-artistică, fie te sperie fie te farmecă irecuperabil.

Cartea lui Ion Pop - Avangardismul poetic românesc, (ed. EL - 1969) vine în ajutorul celor care doresc să-și facă lumină în această perioadă a literaturii, mai precis în manifestările avangardei de la noi. Studiul prezintă, cronologic, pas cu pas, devenirea literaturii de la futuriști la suprarealiști. Putem vedea, precum în trucajele video, pe Urmuz cum se transformă în T. Tzara, pe Stephan Roll și Ilarie Voronca împărțind același gât apoi, pe Geo Bogza răcnindu-și jurnalul de sex, secondat de Gherasim Luca deghizat într-un copil la revista Alge și, nu în ultimul rând, pe A. Breton care, după ce își arată dezacordul față de prima mișcare suprarealistă de la noi, aplaudă producțiile lui Virgil Teodorescu și Gellu Naum, văzând o renaștere a întregii mișcări pe frontul românesc.

Este o carte care face lumină între fragmentele de curente care despart dadaismul de suprarealism (constructivism și integralism), pune ordine în revistele vremii (nu puține la număr) și scurtele lor istorii care le-au ținut în viață și trece în revistă producțiilor celor mai importanți actori (a se citi scriitori) care au luat parte la aceaste mișcări. Nu este o carte pentru începători (cititorul trebuie să fi trecut prin istoria avangardei din alte surse), dar nici pentru avansați, dacă mă pot exprima așa. Pe mine m-a ajutat pentru că, fiind după o pauză de mai bine de un an luată de la studierea acestui domeniu, prezentarea cronologică a istoriei de douăzeci de ani (cartea prezintă perioada de după sinuciderea lui Urmuz - 1923, până la perioada postbelică - se oprește pe la 1945) mi-a ușurat ordonarea informațiilor deja avute (unele dintre ele începuseră să se estompeze).

De la Urmuz la Gherasim Luca transformările literaturii sunt evidente și, fără anumite note venite din partea unui istoric literar, cum este Ion Pop, creațiile pot decuraja un cititor sincer. Și au și de ce: folosirea în exces a substantivului brut și a numeralului (futurism), a cuvintelor părăsite de poet, scoase din contextul ziarelor (dadaism), urmărirea devenirii lucrurilor, cu viteza aparatelor morse, prin metoda reportajului (constructivism și integralism), inflația imaginilor fără centru (prima etapă suprarealistă), inflația imaginilor din jurul unui centru, acesta fiind inconștientul (a doua etapă suprarealistă) toate acestea pot deconcentra cititorul uitând că, în ceea ce privește acest moment, este bine să se citească creațiile luându-se în considerare contextul istoric.

Simțind că face un sacrilegiu, dar totuși un sacrilegiu plăcut, prin indexarea curentelor literare într-un studiu care aduce cu sine o stagnare, o înghețare a mișcării, autorul își cere iertare în fața mișcărilor ca atare (nu în fața celor care au făcut parte din ea), văzând în dinamisul care a propulsat mișcările începutului de secol XX ceva benefic, tonifiant chiar, care a rămas moștenire scriitorilor din prezent, fără să excludă, în același timp, beneficiile istoricizării. Nu e de mirare că tot atunci, la început de secol XX, descoperirile științifice s-au înmulțit, ca si sondările omului din partea medicinii care tocmai ce dăduse (oficial), prin S. Freud, peste inconștient.

Cartea se citește pe nărăsuflate, este scrisă clar și lămuritor, în multe privințe. Pe alocuri este un manual pentru că învață cititorul cum să deosebească scrierile vremii și cum să le ordoneze. Mai ales că marea parte a creațiilor din această perioadă este răsfirată fie prin revistele vremii sub formă de poezii sau manifeste, fie în volume cu tiraj restrâns. Dar acestea sunt niște aspecte ce țin de filosofiile fiecărei mișcări în parte.

Cartea poate fi găsită, nu foarte greu, prin anticariate. 

Lectură plăcută!