Fotografiile sunt niște litere mari în care stau poezii

vezi lista completă a invitaților pe blog > aici


La ultima ediție de la Pariu pe Prietenie am avut ca invitată o expoziție de fotografie susținută de Simona Andrei. Imaginile alb-negru au luminat sufletele celor care au urcat pe scenă de-a lungul serii. Câteva dintre fotografii au fost chiar personaje ale unor poezii compuse la fața locului. Priviți balanța cuvintelor: cum privești - în stânga cele rostite, cum privești - în dreapta cele văzute.

Raluca Neagru

monocromă

azi dărâm soarele
am nevoie de flirtul cu noaptea
nu înţelegi
cârtiţele păstrează două lumi între pleoape
aşa văd prin tine

întunericul e un blestem
din care mă hrănesc
stelele arse mi le tatuez pe umeri
pentru că pot şi nimeni nu are curajul
să oprească o himeră

lumea monocromă
este o lume întoarsă pe dos
ţi-am oprit un loc

Radu Popa

aşteptări decupate


prin alb îţi văd culori întinse lungi
prin negru sunt sentimente trecute
prin noi se scurg zăpezi şi ploi violente
am venele percutate de plecarea ta
erai acolo îmbrăcată în masca propriei tale fiinţe
şi toţi corbii luceau spre soare ca suliţe perfecte
un tren şuieră la stânga
în dreapta bagajul vechi mâncat de timp

prin negru chem paşii plecaţi în grabă
prin alb desfac sertare ale pozelor neprintate
un fir din puoverul tău se lăfăie în fotoliu
am capul plin de băuturi cu aromă de scorţişoară
taci taci taci
mi-am mutat ochii spre fiecare gară din oraş
aştept fluierături violente
un parfum negru
un picior alb
prin alb vedeam un viitor abstract
prin negru simţeam un trecut
plecat la vânătoare de remuşcări

Claudia Minela

mîini împletesc alb şi negru

mâinile s-au desprins de trup
şi frunze roşii mi-au răsărit din braţe
într-o primăvară fără soare
doar un fir de lumină pierdut pe fereastra închisă
îmi încălzeşte palmele
acolo unde linia vieţii s-a împreunat cu linia tăcerii
într-o singurătate oarbă
acolo unde moartea zace agonică
până în clipa în care mă bate pe umăr
şi mă invită la o plimbare
între alb şi negru

Ştefan Ciobanu
(inspirat din filmuleţul jocului de mâini, al aceleiaşi autoare, Simona Andrei)

ce este liniştea?

liniştea este
tot un fel de strigăt
în care poţi urmări
contururile alergând
în slow motion spre
jocurile degetelor noastre

şi nimic nu ne mai sperie  atunci
suntem împreună singuri
alergăm pe câmpiile din cameră
căreia i-am acoperit  ochii
cu o eşarfă

Andreea Alexandra Vraja
şi&şi
Şi noaptea ne-a pătruns pe amândoi....
Eram cuprinşi într-o surprinsă-nbrăţişare
Şi unghiile-mi cleioase îţi zvâcneau pe spate
Scrâşneam din dinţi ca o leoaică în turbare
Ca un berbec atins de flăcări
Şi te purtam într-o neantă visare
Către exaltare, printr-o prinsoare
Cu noi semne de exclamare!!!


*tehnoredactarea textelor a fost făcută de Claudia Minela.
*toate fotografiile din această postare aparțin lui
Simona Andrei