Eseu despre presentiment, înainte de a trece strada sub ochii omulețului verde și a unor rochii vii

dintr-un mail uitat în geantă

Chestia cu preSentimentul e ca și chestia cu Doamne - Doamne. Adică, poți spune EU CRED! dar când începi sa îl teoretizezi, din orice unghi l-ai LUA (hindus, ortodox, musulman, esoteric și altele), Pa si PUSI! Pentru că acolo, în explicatii, sforăie omul. Nu mai este Doamne-Doamne. Doamne-Doamne există și gata, restul e 

SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSST!

preSentimentul nu poate fi definit, știi cum e mai egzact ? Că tot suntem noi DOI din același leat din vara - toamna anilor '70, nu stiu dacă pe vremuri, pe vremurile ceaușiste, prindeai bulgarii la televizor cu antena improvizată de cine mai știe cine (eu chiar am avut antena 1). Și se prindeau cu intermitențe, ca intermitețele morții la Saramago. Când era sărutul mai frumos în filmul cu bond (bulgarii dădeau seria) se afunda imaginea în marea de purici.... . Chiar dacă (vorba lui chilian) eram puși (noi, copiii care creșetam printre ruinele din zona televizorului) să punem mâinile la ochi pe timpul scenei cu pricina, aveam noi grijă (tot noi dar de pe cealaltă parte) să crăcănăm degetele pentru a largi imaginea.

Uite, acuma am preSentimentul că tu îți zici: ce MĂ aBurește ĂSTA! vrajeala pe el cât pe casa poporului! Dar nu e așa, preSentimentul este anunțul din gară care ne vorbește despre tren și viața lui de când alerga pe o machetă până a ajuns să șuiere la bariere reale. Și alergi după el (după tren), si în el, și nimeresti intr-un vagon de clasa 2 care este  de fapt 1. preSentimentul e indefinit (pt că există ca obiect în sine, undeva prin hiperspațiul interior, este o glandă a vieții care elimină niște hormoni, cum ar fi hormonii degetelor răsfirate pe față), e nedefinibil după cum am spus (dar poți încerca, oho! cât poți încerca, după câte auzi că îți zic), e relativ, adică este cu dus și întors (apropo, ai observat că toate întoarcerile au amarul din tinerețe fără bătrânețe, absolut toate, chiar și întoarcerile militare?).

Uite, ceva practic: am un preSentiment față de tine (da, da! față de tine, ce te miri?), am preSentimentul că aumc ve lisert ue desuci der s-ar putea srd ca emens.

(s-a pierdut semnalul din antena pentru prins bulgarii, scuze sau sorry, poți rămâne așa, cu degetele răsfirate pe chip, cu lumina televizorului mângâindu-ți părul).